Cupa Campionilor Europeni la fotbal, trofeu cucerit de Steaua București în 1986, la Sevilla, în fata celor de la FC Barcelona, va fi tot timpul un eveniment în fiecare zi de 7 mai.
La 35 de ani de ani distanta de la acel moment unic, Prosport va readuce în actualitate lucruri știute sau mai puțin știute despre acea finală de vis.
La 7 mai 1986, Steaua Bucureşti cucerea Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediţie, pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan” din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare.
Aceasta reprezintă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc la nivel de club.
Care sunt cele 10 informații inedite despre această finală istorică:
1. Pregătirea pentru acel meci s-a făcut în condiții deosebite. Era exact în perioada catastrofei de la centrala nucleară de la Cernobîl. Soldații Ministerului Aparării Naționale au verificat radioactivitatea gazonului de pe stadionul Steaua. Portarilor li s-a recomandat să nu prindă mingea la piept.
2. Steaua a jucat acel meci în echipament de culoare albă. Antrenamentul de dinaintea plecării spre Sevilla, locul de disputare a finalei, s-a făcut într-un echipament fabricat la Apaca.
3. De frică să nu li se pună ceva în mâncare fotbaliștilor, șefii roș-albaștrilot au decis ca echipa să plece însoțită de un bucătar, având, în premieră, produse alimentare aduse din țară.
Inclusiv sticlele de vin au fost transportate din România. Inițial, autoritățile spaniole au refuzat sa permită intrarea acestor produse în Spania, de frica unei contaminări radioactive, deoarece se știa ca norul radioactiv de la Cernobîl afectase și România.
4. După cucerirea trofeului, din cauza faptului ca Ilie Bărbulescu a atins trofeul înainte ca acesta să fie decernat de către oficialii UEFA, se pare ca Steaua s-a ales cu o amendă piperată.
5. După încheierea loviturilor de departajare, moment care l-a propulsat pe portarul Helmuth Duckadam în Cartea Recordurilor, pe teren, alături de jucătorii Stelei a venit Valentin Ceaușescu dar și Vardioianis, un armator grec, mare iubitor al echipei Steaua. Acesta avea să le ofere roș-albaștrilor o vacanță de cinci stele în Grecia, pentru succesul obținut în fata Barcelonei.
6. Câte o mașină ARO a primit fiecare component al echipei de atunci ca drept răsplată pentru această performanță. Toți jucătorii și-au vândut mașinile contra unor sume importante de bani. Între 110 și 130.000i de lei.
Nicolae Ceaușescu i-a decorat pe jucătorii militari, iar după încheierea festivității oficiale, la un pahar de șampanie, acesta le-a spus jucătorilor Stelei că puteau sa termine meciul mai repede și sa nu se ajungă la penalty-uri.
La Consiliul de Stat unde a avut loc ceremonia, când Duckadam s-a apropiat de Ceaușescu, de emoție, nu i-a mai spus „Servesc Patria”, ci simplu „Sănătate!”
7 În seara zilei de 7 mai, imediat după finală, peste zece mii de români au plecat spontan spre Aerportul Otopeni pentru a-i întâmpina pe campioni.
Ceaușescu s-a temut atunci de izbucnirea unei posibile revolte împotriva sistemului diabolic pe care-l conducea. Cum România traversa o criza alimentară puternică, inventivi de fel, românii au lansat și o lozinc haioasă: „N-avem pâine și salam, dar îl avem pe Duckadam”.
8. În ultimii 40 de ani, Steaua e singura echipă care a jucat în istorie o finală a Cupei Campionilor ori a Ligii Campionilor fără a utiliza vreun jucător străin.
Nici în 1986, nici în 1989, Steaua nu a avut străini în lot în acea perioadă. De altfel, Steaua este prima echipă dintr-o ţară comunistă care a câştigat trofeul continental suprem.
9. Singurul care a crezut că e posibil ca echipa să ajungă în finală a fost Valentin Ceaușescu.
„Eram practic o echipă venită de nicăieri, nimeni nu se gândea că Steaua va ajunge în acel an în finală, în afară de domnul Valentin Ceauşescu. Şi faptul că jucam la Sevilla nu ne-a afectat cu absolut nimic. De aceea cred că am şi rezistat presiunii.
Modul în care am sărbătorit a dat dovadă că nu eram o echipă obişnuită cu trofeele. Practic, ne-a dat seama de ceea ce am realizat când am ajuns acasă”, a povestit peste ani Marius Lăcătuș.
10. Helmuth Duckadam și-a vândut mănușile pentru 3.000 de dolari.
„Din păcate aveam nevoie de bani în acea perioadă. Făcusem un schimb de apartamente şi am băgat şi mănuşile pe internet.
Eu speram să-mi iau o maşină cu el că, na, erau de 16 ani. În fine. Le-a cumpărat un arădean, culmea, din Canada. Atât a putut să-mi dea el. 3.000 de dolari”, a povestit după mult timp fostul portar.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER